Mare (1)

O schimbare de peisaj este întotdeauna benefică.

O schimbare a peisajului vechi cu un peisaj vechi, dar care îți arată întotdeauna ceva nou este foarte interesant.

2 fete cucuiete cu 2 ghiozdane și 2 gentuțe. Fix 3 cupluri :). Un tren umplut de oameni care se duceau în aceeași direcție, cu aceeași direcție. Am pornit cu entuziasmul specific. Pe parcurs l-am mai pierdut, pentru că ne-am dat seama că al nostru tren rapid circula după principiul „încet, dar sigur”.

Constanța ne aștepta pe la 23:12. Speram că vom ajunge în timp util să mai prindem un maxi către destinație. Am avut noroc, singurul care mai ducea către Costinești ne astepta de o oră („Voi ați venit cu trenul din București? Frate, vă așteptăm de o oră!”). Excepție făcând prețul exorbitant al unei călătorii din Constanța în Costinești (în condițiile în care din Constanța până în Mangalia șoferul lua aceeași sumă de bani), drumul a fost lin și simțeam cum ne umplem de energie.

Nu mai fusesem de 3 ani în Costinești și îmi era tare dor de White Horse.

Insă incă de la intrare am fost izbită de cât de diferit era totul. In afară de faptul că simțeam că nu facem parte din peisaj (eram privite ca „vamaioții de weekend”), încercam să găsim puncte de reper. Una cunoștea Costineștiul, alta plutea în derivă – ca întotdeauna, de altfel. Muzica varia, n-am ce zice. Intr-o parte Michael Jackson, în alta Nicolae Guță. Ce-i drept, domina al doilea.

Ne-am găsit repede gazda și am rămas gură-cască atunci când am văzut ce pot face niște oameni cu bun gust. O căsuță frumoasă, cu o curte mică, dar ca o oază de liniște. Acolo am văzut pentru prima oară cum arată un măslin și un nectarin.

In momentul în care am intrat în White Horse ne-am liniștit. Totul era la fel. Aceeași oameni, aceeași muzică, aceeași atmosfera. O bere lângă și un om cu care să vorbești e tot ce-ți trebuie. Asta până îti vine cheful de dans și de alături celor care au aceeași stare ca și tine. Și uite cum se duce o noapte.

De fapt…. și uite cum se duce un weekend. Și te trezești că mai ai de stat o oră. Oră în care trebuie să-ți faci bagajele și să pornești agale către gară. Și să te urci iarăși într-un tren, știind că și acesta va merge în același ritm ca și celălalt.

Apa a fost foooaaarte caldă și ne-am bălăcit destul de mult.

Uff … Ce cald a fost azi în București. Hai să ne mutăm la mare.

Later edit: Mare (1) în speranța că o să am mai mult de 2 posturi de acest gen