miroase a verde.

25 12 2008


nu prea simt Craciunul anul asta. nu stiu de ce, dar nu a intrat in mine febra aia. nu am cumparat niciun cadou. niciunul. si merita toata lumea. am facut bradul de 2zile, tot in speranta ca se va schimba ceva in atitudinea mea. dar cred ca este ceva general. lumea este innebunita sa se duca in kaufland si in carrefour (ca acum avem si noi in buzau). se asteapta la cozi cate 2 ore. si, totusi, nu citesti pe nicio fata bucuria aia inocenta. 
azi am fost la bunici, am mancat de toate. si toate bune! mi-era foarte pofta de sarmalute. si am mancat….multe. prea multe poate, dar a meritat! delicioase. fierte in vin. mmm….
a fost frumos cand ne-am intors, pentru ca am condus eu. eram concentrata, pentru ca nu mai practicasem acea activitate de cateva luni. si a inceput sa ninga. de fapt, sa pice cate-un fulg de nea. pe alocuri. sper ca pana maine sa se hotarasca. vreau sa fie zapada cand ma trezesc. poate simt si eu … ceva!
intre timp….sper sa nu fie cazul tuturor, pentru ca ar fi trist.
si mai sper ca revelionul asta sa nu fie tot asa. stiu sigur ca memorabil nu va fi, dar macar sa simt ca sunt undeva intre ani, nici aici, nici acolo.

Craciun Fericit !!





15.26 pm

24 12 2008

sa vezi ceva si sa ramai fara cuvinte. cu adevarat fara cuvinte. adica sa nu mai fii in stare sa spui ceva. mai rar.
azi a fost o zi ca asta. o zi in care pur si simplu nu mai reuseam sa articulez doua cuvinte. emotie. lacrimi. tremuraturi. bucurie care ma cuprindea cu totul, fara sa pot sa ma controlez.
la ora 15.26. maternitate. cezariana. astepti. stii ca in camera de langa tine este o persoana care ti-este foarte draga. care e gravida. cu bubaleta. si vrei sa fii la curent cu totul.
si pentru ca esti roman, si pentru ca viitoarea bunica este asistenta sefa, ai pile. stai in camera asistentelor de la terapie intensiva. si vrei sa vezi totul. si vine bunica to be la tine: „ti se face rau daca vezi sange?”. si spui nu. si iti deschide o usa….pe care nu o observasei pana atunci. si vezi in fata totul albastru. totul. totul. si nu de rau. nu vezi stele albastre pe pereti. vezi sala de operatii.
si-ti dai seama ca o intrebasei daca nu se duce sa faca poze. si ea deja iti raspunsese „nu ma pricep sa fac poze cu telefonul ala”.
ioana, ai telefonul in mana, trebuie sa faci poze. asta-ti spui in momentul ala. dar de la minte pana la maini e cale lunga. totul se petrece in fatza ta. esti foarte aproape. auzi cuvintele doctorilor. vezi sange. dar nu te deranjeaza. stii ca …de fapt nu stii nimic. faci cateva poze instinctiv. iti tremura mainile, asa ca le stergi. te concentrezi.
doua minute mai tarziu vezi ca ambii doctori se concentreaza mai tare. (adica se apleaca mai mult deasupra pacientei). si auzi un planset. scurt. la obiect. faci o poza. care e perfecta. de fapt bubaleta e perfecta. de-abia dupa iti dai seama ca doctorii o tin cu capul in jos. nu-ti pasa. plange. de fapt, tipa. inca o poza. inca una.
te trezesti pe hol. iar. te pregatesti de filmat. plangi de emotie. nu stii ce vrei sa filmezi pe hol. dar iese asistenta cu fetita. stii ca la asta te gandeai. reusesti sa-i vezi fatza. nu-ti poti dori mai mult.
dupa? dupa plangi pe hol cu taticul copilului. apoi dansati. apoi va pupati. nici voi nu mai stiti ce sa faceti.
iese si mamica din operatie. adormita inca. stai si o tii de mana. nu-i place sa stea pe spate, dar asa trebuie. apoi ne aduce fetitza. sa o vada si mamica. filmez. iar.

10 degetzele la manutze.
10 degetzele la piciorutze.
clipeste.
scanceste.

nu suntem foarte hotarati daca sa-i punem si al doilea nume.

….e mica si tare frumusica.
e Ioana ( Cristiana ) Aldea. si e prima oara cand scrie cineva de ea.
are 6 ore de cand e pe lumea asta. e un omulet printre oameni.
e noua.





happily (N)ever after

22 12 2008

am si eu…ca si toata lumea, cont pe ejobs. si si eu…ca si toata lumea, primesc mail-uri cu job-uri care, se pare, se potrivesc cu preferintele mele, acestea fiind: pr, advertising si jurnalism.
practic, toate se invart in jurul stiintelor umane.
si…cand colo…ce vad atunci cand primesc vreun mail de la ejobs?
pai:
hostess. nu stiu exact la ce sa ma gandesc cand citesc asa ceva. adica vreau si eu sa-mi caut o slujba care sa corespunda domeniului in care mi-am ales si facultatea. nicidecum sa fiu animatoare in banbu sau in cine stie ce alt club de fitze (si, in cel mai rau caz, nici macar atat). aa! intrebare: dupa mintea celor ce au facut acea categorisire a slujbelor, unde m-as incadra daca as fi hostess: advertising?? 
daca da, atunci e grav!
cautand si cautand slujba ideala, dam peste inca o anomalie: 
receptionera. si ma intreb: cum s-ar regasi un astfel de job in lista mea cu 3 itemi care, sincera sa fiu, vorbesc de la sine? insa imediat dupa ce citesc titulatura job-ului, vad ca cei care doresc sa angajeze sunt cei la de antena 1. aha…deci asta e! sunt receptionera la antena 1, ii fac cu ochiu lu mircea radu, incerc sa ma dau bine pe langa mihaela radulescu (poate reusesc sa-i fac o poza sarutandu-se cu dani – ca nah…imi iese un ban de la ziarele de scandal), dar da!!! ma pot numi jurnalista, doar lucrez la antena 1.

si acum ma intreb: cum sa nu fie o adevarata placere sa te angajezi intr-unul din aceste trei domenii? adica, wow! ca hostess vezi atatea locuri la moda, iesi in o gramada de cluburi si…poate poate…intalnesti vreun fat-frumos care sa-ti arate calea spre mertzanul lui negru cu scaune de piele de crocozaur…nebunie! si….receptionera vede atatea vedete zilnic (e prea mult sa spun cunoaste, pentru ca de multe ori nici nu cred ca i se raspunde la „buna ziua!) in cat n-ai cum sa nu fii multumit cu ceea ce ai ajuns. chiar o sa ajungi sa fii
happily ever after.





wierdest dream…

21 12 2008

eu + andrei

cris + rica
…la mare
Actul I
Scena 1
rica: -…cris…cred ca esti gravida!
cris: – …..??!?!?!?!??!

dupa cercetari indelungate, se ajunge la concluzia ca nu este.

Scena 2
andrei: -…ioana…cred ca esti gravida!
eu: – …..??!?!?!??!

Actul al II-lea
…la doctor, testul de sarcina ( instrumente folosite: periuta de dinti, carte – cred ca de colorat), testul iese verde inchis – adica eram purtatoare de fetus. pe rezultatul testului, doctorul scrie: „dementi”.
…la varsta mult prea frageda, se cere o intrerupere. asa ca m-a intrerupt doctorul. numai ca…in loc de bebe/fetus/fat s-a dovedit ca a fost inlaturat un adidas/tenis/converse.
doctorul: -daca iti tot bagi picioarele…

morala? nu stiu…nu eu am fost aia care si-a dat seama de ea. se pare ca personajul care-l intruchipa pe doctor e unul esential.




…in loc de noapte buna

13 12 2008

sunt racita. si nu am mai dormit cu geamul deschis. nu am mai auzit-o pe tipa de la carrefour dimineata: un angajat de la raionul icsulescu este rugat sa se prezinte la casa icsuleasca”. si nu am mai avut nici placerea de a asculta trilurile cainilor din curtea caminului. desi la momentele respective nu aveam cuvinte de alint, acum imi dau seama ca faceau parte din existenta mea zilnica.


asa ca…in noaptea asta o sa dorm cu geamul deschis! dar m-am invatat minte:

azi am iesit in lume echipata: geaca, esarfa si fes!

aaaa! si promit ca in seara asta nu o sa mai urlu in somn, pentru ca e deja a treia noapte in care my roomie se trezeste traumatizata. acum s-a convins ca stiam eu ce stiam cand ii spuneam la inceputul anului „…vezi ca eu urlu in somn. si vorbesc in somn. si cu o voce nu tocmai blajina”





da!!!

13 12 2008

intr-adevar…azi chiar m-am convins de faptul ca e bine sa pierzi vremea! mi-am propus sa termin si cel de-al zecelea sezon din friends, sa scap cu totul ca dupa aceea sa ma pot concentra…neah! pe cine pacalesc? ca doar stiu prea bine ca pana in ultimul moment nu are rost sa ma apuc de nimic. so…tomorrow is indeed another day!


si am si descoperit ca nu e bine deloc sa dormi cu geamul deschis pe vremea asta…in special atunci cand deja esti racit! asa ca acum revenim la multe servetele, la paxeladine si la strepsils. nu-i panica. trece.





de ce?

12 12 2008

am si eu blog.

de ce?
am auzit ca e la moda. aaaah…da! ieri, dupa una dintre conferintele Brands, Blogs and Cookies, mi-am zis ca poate ar trebui sa am si eu unul. si cele doua persoane cu care eram la o cafea/tequila sunrise mi au zis amandoua: „da, ar trebui”.

so…why not?