See ya later, aligator!

4 09 2009

A mai trecut o vară.

Mi-am dat seama de asta de-abia astăzi. O vară care nu a trecut pe lângă mine degeaba.

Nu pot să spun că m-am bucurat foarte mult de soarele arzător și de valurile care parcă mă chemau în continuu la ele. Insă nici nu le-am neglijat. Le-am bucurat cu prezența de 3 ori. De 3 ori poate puțin prea scurte.

Insă pot spune fără nicio mustrare de conștință că mi-am dedicat această vară mie. Mie din punct de vedere profesional. A fost o vară care m-a format. O vară în care am învățat (zic eu) să scriu. O vară care, deși a fost câteodată prea tăcută, m-a învățat multe.

Si pentru asta trebuie să-i acord toate mulțumirile și recunoștința lui Dragoș Dehelean. Nu cred că e tocmai usor să ai atâta răbdare cu un copil care nu știe nici cele mai elementare lucruri și să-l înveți pas cu pas. Si bineînțeles,  să nu-i spui tot mură-n gură. Ci să-i repeți niște noțiuni aparent abstracte, până-și dă neinițiatul seama că tu de fapt transmiți un mesaj bine targetat.

Mai e și Cora, colega de birou. Cea cu care mănânc zi de zi, cea de la care mănânc aproape zi de zi. 🙂 Hehe…e bine să ai cu cine să te manifești atunci când ești plictisit. De-asta tabla din biroul nostru e mereu desenată. Că ea știe să deseneze. Si tot de-asta tabla din biroul nostru e mereu scrisă. Că eu nu știu să desenez.

O mică perioadă de timp ne-a bucurat cu prezența Sonia. Ea mă scoate pe balconașul mic din bucătărie. Si ne sperie porumbelul „casei”.

Asta am făcut eu vara asta. Câte puțin din fiecare. Tot ce pot să spun acum e că vine iarna. Si iarna nu-i ca vara.  Așa că o aștept iar, la anul!

See ya later, aligator!

Anunțuri